Blog de SEO, Marketing Online & Lifestyle | Dacă greşeşti…
16336
post-template-default,single,single-post,postid-16336,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,vertical_menu_enabled,qode-title-hidden,qode_grid_1300,side_area_uncovered_from_content,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-10.0,wpb-js-composer js-comp-ver-4.12,vc_responsive
greseli

Dacă greşeşti…

… plăteşti, nu-i aşa? Da. Uneori. Doar dacă nu eşti, cumva, un „ales al sorţii” (a nu se confunda cu ceilalţi „aleşi”, parlamentarii).

Dacă eşti poliţist şi greşeşti (completezi aiurea un PV de contravenţie rutieră, de exemplu) iar instanţa decide că eşti în eroare, plăteşti. Măcar că ai muncit degeaba, dacă nu şi cu o sancţiune administrativă.

Dacă eşti doctor şi greşeşti, pacientul păgubit te dă în judecată şi câştigă iar tu plăteşti (Ciomu ştie!). Au şi asigurare de malpraxis.

Dacă eşti avocat şi greşeşti (de prea multe ori), piaţa liberă te penalizează, ca pe orice alt operator economic: ai din ce în ce mai puţini clienţi. Punct.

Dacă eşti asistent medical… vezi ultimele întâmplări din domeniu.

Dacă eşti „agent economic” plăteşti cam orice greşeală. Cu bani. Cu viitorul firmei. Uneori cu viitorul tău.

Dacă eşti procuror sau judecător şi vii în instanţă cu un dosar prost alcătuit, ori dai o sentinţă aiurea, pe care orice proaspăt absolvent de Drept ţi-o face varză din două fraze… staţi aşa… continuarea nu mai e valabilă şi în aceste cazuri.

Nu, pentru că, spre deosebire de noi, cetăţenii de rând, procurorii şi judecătorii n-au a plăti pentru greşelile proprii. In cazul lor cei ce plătesc suntem noi, pulimea. Aţi văzut vreun procuror plătind zilele de închisoare gratuită făcute de vreun „suspect” achitat în instanţă? Ori plătind pagubele făcute de vreun „suspect” care, cu NUP-ul în braţe, a continuat „activitatea”?

Aţi văzut vreun judecător plătind sumele pe care CEDO le-a acordat până acum celor păgubiţi de „statul român”? Ori plătind pentru orice eroare, fie ea şi măcar una foarte mare? Nu. Magistraţii se bucură de inamovibilitate… şi de impunitate. Pot greşi oricât de grav, pot contrazice realitatea, se pot contrazice pe ei înşişi, rezultatul e acelaşi. Dorm liniştiţi în continuare. Nimic din lumea asta nu îi poate atinge.

Sunt curios, dacă am avea legea – atât de necesară – a răspunderii magistraţilor, ce explicaţii ar da judecătorul care, în motivarea sentinţei într-un caz de partaj (ieşire din indiviziune, nu divorţ), a scris că recunoaşte că anexa în cauză a fost construită de dl. A, care a prezentat şi dovezile necesare, dar o repartizează d-lui B, care a locuit abuziv în ea în ultimii 14 ani.

Probabil că s-a interna de urgenţă, cu un diagnostic la cap. Altă explicaţie nu am.

No Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.