Blog de SEO, Marketing Online & Lifestyle | La mine, canci „vot canci”
16363
post-template-default,single,single-post,postid-16363,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,vertical_menu_enabled,qode-title-hidden,qode_grid_1300,side_area_uncovered_from_content,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-10.0,wpb-js-composer js-comp-ver-4.12,vc_responsive
vot

La mine, canci „vot canci”

În privinţa prezenţei / absenţei la vot în acest noiembrie, părerile sunt împărţite: unii se vor duce cu entuziasm, alţii se vor duce la plezneală, câţiva nu ştiu încă dacă se vor duce sau nu, o parte vor absenta voluntar mai ales în semn de protest. Între ei, Mordechai, care şi-a argumentat de mai multe ori poziţia. Dar – vorba Cetăţeanului Turmentat (tatăl spiritual, presupun, al bloggerului nostru) – eu cum votez?

Eu nu votez. Mă rog, nu cu cineva anume. Dar la mine nu va fi „vot canci”.

Unu: nu cred că absenţa de la vot îţi ia dreptul de a te exprima liber în privinţa celor aleşi de alţii sau că în felul acesta „dai din mână decizia ta altcuiva”, dar sunt convins că un astfel de „semnal” nu are nici o şansă în faţa grosimii obrazului parlamentabililor noştri potenţiali. Vorba lui Topârceanu, Ce folos avui de-acolo? / Cu săgeata lui Apollo / În zadar l-am săgetat / Căci o epidermă / Fermă / Este greu de perforat.

Doi: mai rău chiar, absenţa la vot le face jocurile elefanţilor noştri politici. Dacă – prin absurd – am lipsi în masă, ei tot s-ar alege, cu voturile familiilor. Iar noi…

Aşadar, eu mă duc la vot. Dar nu votez pe nimeni (la mine în colegiu, nici n-am cu cine). Pur şi simplu îmi anulez votul.

Unu: pentru că, în număr suficient de mare, şi acest comportament transmite exact acelaşi semnal ca şi absenţa. Efectul ar putea fi acelaşi (dar nu va fi, pentru că…)

Doi: pentru că îi suspectez pe potenţialii „aleşi” (ce ironic sună acest termen!) că sunt în stare de orice, fără limitare, pentru a ajunge la ciolan. Şi un vot alb este un nemaipomenit de bun câmp virgin, care poate fi însămânţat după voie cu orice fel de vot. Nu cred că, în condiţiile potrivite de întuneric şi singurătate, ştampilarea frauduloasă pe furiş a buletinului meu iese dintre graniţele posibilului. Aşa că mai bine eu, decât altul pentru mine.

Trei: dacă nu e „pe direcţie”, votul meu poate fi oricum anulat de o a doua ştampilă în aceleaşi condiţii. Clar. Dar măcar rămân cu satisfacţia că a fost decizia mea, iar semnalul pe care am vrut să-l transmit rămâne în picioare. Spre deosebire de simpla absenţă, care poate fi uşor transformată într-un vot cuminte, semnalul fiind astfel înecat în zgomotul de fond.

N-am încredere în clasa noastră politică şi în cei care vor supraveghea alegerile? Nu, n-am. Stalin a zis bine „nu contează cine votează, contează cine numără voturile”. Prefer să le dau ceva mai mult de lucru, decât ceva mai puţin.

No Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.