Blog de SEO, Marketing Online & Lifestyle | Lipsa de moralitate a „modelelor sociale”
16278
post-template-default,single,single-post,postid-16278,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,vertical_menu_enabled,qode-title-hidden,qode_grid_1300,side_area_uncovered_from_content,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-10.0,wpb-js-composer js-comp-ver-4.12,vc_responsive
societate

Lipsa de moralitate a „modelelor sociale”

Toată lumea se agită, zilele astea, cu salariile dascălilor şi cu greva care – probabil – urmează. Pe la televizor apar căinători profesionişti care caină, în funcţie de poziţie, rang şi interese, fie economia româneasca fie tagma “dascălilor”.

N-o să m-apuc acum de analize; în interior eu cred demult că România are bani, dar îi cheltuieşte aiurea; asta include şi ideea că această creştere a salariilor cu 50% este, de fapt, posibilă. Spre deosebire de analişti şi bocitoare, însă, eu m-am întrebat: bani, OK, dar pentru ce? Şi – mai ales – cum se face că profesorii s-au activat chiar acum, înainte de alegeri?

Păi explicaţia e simplă: acum se poate cel mai uşor. Partidele funcţionează în “election mode”, tot politicianul dă orice la tot cartierul, ce mai! trai, nineacă, pe banii mei şi-ai voştri!

Pot accepta ideea că e greu de trăit cu 7-9 milioane lunar; pot înţelege de ce un profesor are normă de doar 14 ore săptămânal (am fost profesor, ştiu ce implică pregătirea responsabilă a orelor). Nu pot înţelege, însă:

– De ce au ales profesorii momentul cel mai nefericit moralmente pentru a pune Guvernul la colţ (admiţând existenţa unei relaţii nesănătos de adverse între Putere şi sindicate, acestea din urmă s-au grăbit să lovească un adversar deja încolţit şi oarecum în genunchi);
– Cum de n-au reacţionat mai devreme;
– (şi asta mă aduce la subiect) de ce au aşteptat exact momentul în care Guvernul este supus prea multor atacuri (o bună parte determinate de propria stupiditate, de altfel)? Nu cumva la mijloc se află (şi) neputinţa educatorilor de a negocia, neputinţă determinată de faptul că nu au ce oferi la schimb?

Pentru că eu nu am auzit, în aceste zile revendicative, absolut nimic practic despre ce oferă sistemul de învăţământ în schimbul banilor primiţi. Nimic. Nu tu îmbunătăţire, nu tu calitate, nu tu reformă, nimic. Bani, bani, bani. Rezultate – ioc.

Cică ar exista o oarece strategie, adică vorbe pe hârtie. De care eu m-am săturat ca de mere pădureţe. Când nu voi mai afla de profesori care nu vin la ore? Când nu vor mai fi obiceiuri precum “5 minute nu moare nimeni dacă-ntârzii”, “luaţi şi citiţi ceva că n-am chef de ore”, “ai un 10 că mi-ai reparat telefonul” şi alte astfel de „realizări” profesorale? Când nu va mai veni studentul acasă cerând bani suplimentari pentru că dacă nu cumpără un anume curs nu intră în examen? Când vor însemna şi diplomele noastre ceva?

Întreb cu toată sinceritatea, pentru că doar atunci voi fi pregătit să scot bani din buzunar pentru astfel de revendicări. Până atunci, dascălii şi formatorii rămân, pentru mine, o gaşcă de profitori neruşinaţi, pe acelaşi palier cu şobolanii tranziţiei, poate doar ceva mai frustraţi. Iar dacă veţi protesta – că nu sunt toţi astfel, că în media ies liderii sindicali care-s mai politicieni decât politicienii – voi fi de acord, cu amendamentul că acceptând să fie reprezentaţi de figuri sinistre precum Cătălin Croitoru sau Răzvan Bobulescu se identifică cu ei. Adică, rămâne cum am stabilit.

No Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.